Atenție la bonul fiscal: creșterea TVA la 24% în 2026 devine scenariu probabil. De ce nu mai ajung taxele pe proprietate și cine va plăti nota

Radu L. Ene
4 Min Read

Creșterea TVA la 24% în a doua parte a acestui an este considerată un scenariu probabil, nu doar posibil, de către analiștii CFA România, în condițiile în care majorarea agresivă a taxelor pe proprietate din 2026 nu este suficientă pentru a aduce deficitul bugetar pe o traiectorie sustenabilă. În același timp, presiunea fiscală pe muncă și pe consum va rămâne ridicată, iar puterea de cumpărare este așteptată să scadă din nou în 2026.

De ce nu ajung taxele pe proprietate

  • Impozitele pe locuințe și alte proprietăți au fost deja majorate puternic, cu creșteri de până la 70–80% de la 1 ianuarie 2026, dar aceste venituri suplimentare nu acoperă gaura bugetară estimată la circa 6–6,5% din PIB.
  • Analistul CFA Adrian Codîrlașu avertizează că statul va continua să caute surse rapide de bani din taxe indirecte, în special TVA și accize, care se colectează cel mai ușor și mai repede.

Scenariul TVA 23–24%: când și de ce

  • Raportul CFA și declarațiile experților arată că, după urcarea TVA la 21% în 2025, o nouă creștere la 22–23%, iar într-un scenariu pesimist la 24%, în a doua parte a lui 2026, este „probabilă, nu doar posibilă”.
  • România ar reveni astfel la nivelul de TVA practicat în criza 2009–2010 și s-ar alinia de data aceasta la media superioară a Uniunii Europene, unde multe state au cote între 22% și 24%.

Inflație mare, creștere economică aproape de zero

  • Majorările de TVA și accize se vor transmite direct în prețuri, împingând inflația în sus și menținând-o ridicată și în 2026, în ciuda încetinirii economiei.
  • Scenariile CFA indică o creștere economică foarte modestă, în jurul lui 0–0,6%, combinată cu deficite de 6–7% din PIB și costuri cu dobânzile la datoria publică ce pot depăși 3–3,5% din PIB.

Cota unică, impozitul pe muncă și IMCA

  • În paralel cu discuția despre TVA, analiștii văd ca tot mai probabilă o regândire a cotei unice, nu renunțarea imediată la ea, dar urcarea nivelului de la 16% spre 17–18% în anii următori.
  • Impozitul pe marile contracte de muncă (IMCA) este considerat de Codîrlașu o taxă cu efecte negative atât pentru angajați, cât și pentru angajatori, ducând la concedieri, prețuri mai mari și retragerea unor investitori.
  • Familiile cu venituri mici sunt cele mai afectate de aceste măsuri, ceea ce reiese și din statisticile europene privind impactul taxelor indirecte asupra grupurilor vulnerabile.

Ce înseamnă pentru populație și firme

  • Un TVA de 23–24% ar însemna scumpiri în lanț la bunuri și servicii, într-o perioadă în care gospodăriile sunt deja lovite de creșterea facturilor, a ratelor și a impozitelor locale.
  • Pentru mediul de afaceri, fiscalitatea ridicată reduce apetitul de investiții și capacitatea de a majora salariile, mai ales în sectoarele cu marje mici și concurență internațională puternică.
  • Singurele „supape” rămân posibile creșteri ale salariului minim și eventuale compensații țintite pentru cei cu venituri mici, însă acestea vin și ele cu un cost bugetar suplimentar.
Distribuie acest articol
Niciun comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *